Umbră colorată 

Scumpul meu, tu-mi spui că-s o umbră, 

dar oare ştii când apar?

La cererea nestingherită a Soarelui,

corpul ceresc suprem,

nu sunt decât un loial supus,

dar, la cererea ta,

nu sunt decât umbra ascunsă-n umbra altora.

Mă judeci crezând că mă cunoşti.

Greşeşti !

Priveşte-mă aşa cum sunt,

plină de calităţi şi defecte,

un suflet clandestin în trenul destinului.

Dar tu mă auzi crezând că ţip,

defapt tu eşti singurul ce urlă,

realizând că am încercat să te salvez de întuneric.

Păcat, te-am iubit.

Din mine a rămas doar conturul,

conturul unei umbre ce a prins culoare.

Nu mă aştept să fie bună de ceva, am scris-o în timp ce făceam baie, nu degeaba baia e sanctuar de inspiraţie .

Pişătoarea

A început săptămâna, încă 30 de ore pierdute în liceu, ce să spun ador să merg acolo. Merg cu zâmbetul pe buze la şcoală  Nu, nu am înnebunit, dar cine preferă să stea acasă când toți prieteni ei sunt la liceu și râd ca nebuni în pauze. Ba o țigare în spate, ba un fotbal pe teren, ba o privire pe furiș la profesorul de mate, ba o nouă bârfă, noi cupluri etc. E super la liceu, dar am o problemă gigant. Un automat de cafea pus chiar în fața clasei mele, mor dacă nu îmi iau două-trei cafele pe zi. Abuzez de "pișătoare" , ce urât sună, dar toți profesori o numesc asa pentru că apa de acolo vine de la baie.
Acum că am avut încă o cădere de calciu m-am hotărât să renunț la cafea, dar la "pișătoare" este și Ceai sau Mix de cacao.
Hi hi hi, iar atac "pișătoarea"...

Poveste-n versuri

Ea în cer stătea, privea
El la crucea ei plângea
Ea şi-l dorea la piept
El ţipa că nu-i corect.
Într-o clipă s-a sfârşit,
Realitatea i-a lovit
Jocul lor s-a terminat
O poveste s-a încheiat.
Şi oricât el şi-ar dorii
Ea înapoi nu va venii
Şi oricât ea ar spera
El la viaţă n-ar renunța.
Viaţa-i dură, ea se joacă
Şi-ntr-o clipă poate pleacă.

Noapte

Disper.
Văd măreaţa lună acolo sus pe cer,
totu-i învăluit într-o aură de mister,
timpu-i efemer.

Privesc.
La stelele ce pe cer sclipesc,
dar la durere ele se opresc
şi oamenii trăiesc.

Negru.
Culoarea ce o îmbracă noaptea, ceru
ce ne aminţeste că oamenii simt doru,
iar copilul atinge noru.


Ştiu că nu are rimă sau măsură, dar mie îmi place foarte mult cum sună.
Am scris-o într-o noapte şi n-am reuşit să o modific pentru a suna mai bine.

Măşti fisurate

Îți amintești momentele în care ne întâlneam întâmplător? Dacă da, atunci sigur îți amintești și zâmbetul cald pe care ți-l aruncam, modul în care îți spuneam că totul e bine și că mă bucur pentru tine. Te-am mințit. Te fiecare dată când te vedeam în brațele alteia îmi puneam o mască. Zâmbeam spunând că mă bucur pentru tine, dar pe sub mască se scurgeau lacrimi pe care tu nu le-ai văzut. Când îmi prezentai o nouă iubită îţi spuneam că ar trebui să găsești o fată pe care să o iubești cum m-ai iubit şi pe mine. Ştiu, eu sunt cea care a spus că totul s-a terminat, dar şi acea a fost o mască. Te iubeam, dar doream să par indiferentă. Când ne-am despărțit am utilizat o mască rece.
Cât de prostesc m-am purtat, cum m-am chinuit să par indiferentă, rece şi fericită. Sunt o prostă ce încă te iubeşte, ce îşi ascunde sentimentele în spatele unor măşti. Dar, acum, ai întrecut orice limită. Ai luat-o de mână pe ea, ai dus-o la locul nostru, ai sărutato şi i-am promis iubire veşnică. De ce mi-ai făcut asta? De ce m-ai trădat? M-ai mințit. Ai spus că acela este locul nostru şi că va rămâne mereu aşa.
Acum măştile mi s-au fisurat. O fisură atât de urâtă şi evidentă încăt nu le mai pot purta. Vezi ce-ai făcut? M-ai distrus cele mai mari comori, cele mai importante obiecte, armele mele. Acum cum îmi mai pot ascunde sentimentele? Nu-ţi mai pot zâmbii, nu-ţi voi mai spune că totul e bine şi nu voi mai fi rece sau indiferentă.

Cinema Bizarre

Astăzi am ascultat o melodie care m-ai ajuns acum mult timp la suflet. Melodia este a celor de la Cinema Bizarre, o trupă care m-a cucerit acum ceva timp. Nici acum nu-mi vine să cred că s-a destrămat o trupă atât de populară. Mereu mi-a plăcut muzica lor, mi-a părut rău atunci când Luminor a părăsit trupa, dar am văzut că Romeo este la fel de priceput.
Mulţi fani, la fel ca mine, au fost dezamăgiţi şi răniţi atunci când aceştia am publicat acea scrisoare pentru fani, dar a fost alegerea lor. Am urmărit cât de cât carierele lor după destrămarea trupei şi nu mi se par la fel de interesante. 
Eu încă sper că aceştia se vor reuni şi vor reveni cu melodii la fel de minunate. 
Voi ce părere aveţi? Vă doriți ca trupa Cinema Bizarre să revină? Știu că a trecut ceva timp de când aceștia au terminat cu trupa, dar eu tot cred că este vorba doar de o mică pauză. 

Întrebări ce mă bântuie „ De ce …?”

Stau şi privesc ploaia şi mă întreb „ De ce suntem blestemaţi să iubim?”. Iubirea trebuie să fie o pedeapsă, la fel ca viaţa? Acum că asemăn iubirea cu viaţa îmi trece prin cap o altă întrebare „ De ce trebuie să trăim?”. Ce sens are viaţa, eu nu îl văd. Spunem că trăim, că iubim, că suntem fericiţi, dar totuşi murim. Dacă totul e atât de perfect „ de ce tot suferim?”, iar dacă totul e atât de perfect „ De ce eu îmi pun aceste întrebări?”.

O melodie care mă reprezintă în aceste momente: De ce?