joi, 29 septembrie 2011

Viaţa e un puzzle

Fiecare puzzle are un număr fix de piese: 100, 500, 1000. Observi că piesele sunt amestecate, că fiecare conține o imagine neclară, dar puse împreună creează adevărata imagine. Crezi că e uşor să faci un puzzle? Da? Eu sunt mai mult ca sigură că există un puzzle imposibil de terminat cât timp trăieşti.
Gândește-te că fiecare piesă, dintr-un puzzle, conține o amintire sau o persoană cunoscută ție. Acum dacă încerci să pui piese laolaltă obții o imagine clară a trecutului şi a prezentului, dar nu şi a viitorului. Problema este că nu poți creea acestă imagine, pentru că unele amintiri sunt uitate, unule persoane au dispărut de mult din viața ta, iar puzzleul este incomplet.
Totuși, este un moment în care reușești să potrivești și ultima piesă a jocului, momentul decisiv, momentul morți. Când viața se sfârșește îți amintești de toate persoanele, te toate lucrurile, de tot ce ai făcut. Atunci ai o viziune clară asupra puzzleului pe care l-ai creat, sper ca imaginea să nu fie una dominată de tristețe.

duminică, 25 septembrie 2011

Versuri fără sens

Şi-acum privind în ochii mei
Negi iubirea ce arde în ei?
Nu vrei să recunoşti că m-ai rănit
Jucându-te cu un copil ce te-a iubit.

Acum îmi doresc ca tu să dispari
Odată cu nori cei negri şi mari,
Să mă pitesc într-un colţ abandonat
Lângă amintiri ce nu le-am uitat.

Ard amintirile şi-o iau de la-nceput,
Iar din cenuşă un roman s-a născut
Fiecare capitol conţine-o lacrimă de-a mea
Într-un final îmi simţi şi tu durerea.