Cinema Bizarre

Astăzi am ascultat o melodie care m-ai ajuns acum mult timp la suflet. Melodia este a celor de la Cinema Bizarre, o trupă care m-a cucerit acum ceva timp. Nici acum nu-mi vine să cred că s-a destrămat o trupă atât de populară. Mereu mi-a plăcut muzica lor, mi-a părut rău atunci când Luminor a părăsit trupa, dar am văzut că Romeo este la fel de priceput.
Mulţi fani, la fel ca mine, au fost dezamăgiţi şi răniţi atunci când aceştia am publicat acea scrisoare pentru fani, dar a fost alegerea lor. Am urmărit cât de cât carierele lor după destrămarea trupei şi nu mi se par la fel de interesante. 
Eu încă sper că aceştia se vor reuni şi vor reveni cu melodii la fel de minunate. 
Voi ce părere aveţi? Vă doriți ca trupa Cinema Bizarre să revină? Știu că a trecut ceva timp de când aceștia au terminat cu trupa, dar eu tot cred că este vorba doar de o mică pauză. 

Întrebări ce mă bântuie „ De ce …?”

Stau şi privesc ploaia şi mă întreb „ De ce suntem blestemaţi să iubim?”. Iubirea trebuie să fie o pedeapsă, la fel ca viaţa? Acum că asemăn iubirea cu viaţa îmi trece prin cap o altă întrebare „ De ce trebuie să trăim?”. Ce sens are viaţa, eu nu îl văd. Spunem că trăim, că iubim, că suntem fericiţi, dar totuşi murim. Dacă totul e atât de perfect „ de ce tot suferim?”, iar dacă totul e atât de perfect „ De ce eu îmi pun aceste întrebări?”.

O melodie care mă reprezintă în aceste momente: De ce? 

Bate vântul...

Vântul aduce prieteni și îi duce de lângă tine. La fel este și cu iubirea, la fel s-a întâmplat și cu noi... Un vânt puternic te-a adus în lumea mea, în viața mea, în inima mea. Același vânt a hotărât că e momentul să pleci din a mea viață. Iar vântul nu va bate de două ori într-un loc, cum nici sentimentele nu sunt de două ori la fel de puternice. Acum nu mai are rost să ajungi la mine, pentru că nu se poate ajunge la sufletul meu. Vântul a adus pe altcineva, iar tu nu mai ai loc în inima mea.
Bate vântul, iar frunzele arămii se prăbușesc pe pământul înghețat în timp ce inima mea își încetinește bătăile. Te văd, te strâng în brațe, îți spun că mi-a fost dor de tine și îți prezint noul meu prieten. Tu îmi spui că încă mă iubești, iar eu ați spun " Vântul a bătut o dată pentru noi, dar a doua oară a bătut doar pentru mine, iar tu ai dispărut. Vântul nu bate de două ori în același loc, în același mod."

Viaţa e un puzzle

Fiecare puzzle are un număr fix de piese: 100, 500, 1000. Observi că piesele sunt amestecate, că fiecare conține o imagine neclară, dar puse împreună creează adevărata imagine. Crezi că e uşor să faci un puzzle? Da? Eu sunt mai mult ca sigură că există un puzzle imposibil de terminat cât timp trăieşti.
Gândește-te că fiecare piesă, dintr-un puzzle, conține o amintire sau o persoană cunoscută ție. Acum dacă încerci să pui piese laolaltă obții o imagine clară a trecutului şi a prezentului, dar nu şi a viitorului. Problema este că nu poți creea acestă imagine, pentru că unele amintiri sunt uitate, unule persoane au dispărut de mult din viața ta, iar puzzleul este incomplet.
Totuși, este un moment în care reușești să potrivești și ultima piesă a jocului, momentul decisiv, momentul morți. Când viața se sfârșește îți amintești de toate persoanele, te toate lucrurile, de tot ce ai făcut. Atunci ai o viziune clară asupra puzzleului pe care l-ai creat, sper ca imaginea să nu fie una dominată de tristețe.

Versuri fără sens

Şi-acum privind în ochii mei

Negi iubirea ce arde în ei?
Nu vrei să recunoşti că m-ai rănit
Jucându-te cu un copil ce te-a iubit.

Acum îmi doresc ca tu să dispari
Odată cu nori cei negri şi mari,
Să mă pitesc într-un colţ abandonat
Lângă amintiri ce nu le-am uitat.

Ard amintirile şi-o iau de la-nceput,
Iar din cenuşă un roman s-a născut
Fiecare capitol conţine-o lacrimă de-a mea
Într-un final îmi simţi şi tu durerea.

Să fi aşa cum vrei…

 Să spunem că pare nu ştiu care vedetă care spune că verde e următoare culoare de sezon, şi nici nu trece o săptămână că peste tot e plin de haine verzi. Se pare că anul acesta movul este culoarea de sezon. Şi cei care adorau şi înainte movul, şi îl purtau chiar dacă nu era culoare de sezon au devenit cool? Nu! Nu, te poate conduce o persoană care spune că o anumită culoare trebuie purtată, sau o anumită firmă este mai importantă. Dacă îţi plac adidaşi Puma şi cineva îţi spune că nu mai sunt de mult „trendy” pentru că Nike-ul e mai apreciat atunci trebuie să-ţi schimbi repede adidaşi?

Dacă cuiva nu îmi place brăţara , freza, machiajul sau îmbrăcămintea ta asta nu trebuie să te doboare. Tu ai propriul tău stil, propriul tău fel de a fi, propria ta gândire. Eşti om şi ai propriile tale păreri, gusturi şi gânduri. Eşti exact ca un scriitor. Ai propriul stil de a trăi, de a gândi şi de a te exprima. Nu te lăsa condus de alţi, fii exact aşa cum vrei şi trăieşte-ţi viaţa fără regrete.

Acum pune-te pentru o secundă în locul unui scriitor cunoscut, să spunem Mihai Eminescu. Imaginează-ți că mâine un critic te vizitează pentru a-ţi vedea operele înainte de publicare. Şi începe cu Luceafărul, pe care, el în funcţie de critic, o consideră o poezie nepotrivită şi nu-i vede rostul. Tu ce vei face dacă te vei afla într-o astfel de situaţie?