Stau şi privesc ploaia şi mă întreb „ De ce suntem blestemaţi să iubim?”. Iubirea trebuie să fie o pedeapsă, la fel ca viaţa? Acum că asemăn iubirea cu viaţa îmi trece prin cap o altă întrebare „ De ce trebuie să trăim?”. Ce sens are viaţa, eu nu îl văd. Spunem că trăim, că iubim, că suntem fericiţi, dar totuşi murim. Dacă totul e atât de perfect „ de ce tot suferim?”, iar dacă totul e atât de perfect „ De ce eu îmi pun aceste întrebări?”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu