Poveste-n versuri

Ea în cer stătea, privea
El la crucea ei plângea
Ea şi-l dorea la piept
El ţipa că nu-i corect.
Într-o clipă s-a sfârşit,
Realitatea i-a lovit
Jocul lor s-a terminat
O poveste s-a încheiat.
Şi oricât el şi-ar dorii
Ea înapoi nu va venii
Şi oricât ea ar spera
El la viaţă n-ar renunța.
Viaţa-i dură, ea se joacă
Şi-ntr-o clipă poate pleacă.

Noapte

Disper.
Văd măreaţa lună acolo sus pe cer,
totu-i învăluit într-o aură de mister,
timpu-i efemer.

Privesc.
La stelele ce pe cer sclipesc,
dar la durere ele se opresc
şi oamenii trăiesc.

Negru.
Culoarea ce o îmbracă noaptea, ceru
ce ne aminţeste că oamenii simt doru,
iar copilul atinge noru.


Ştiu că nu are rimă sau măsură, dar mie îmi place foarte mult cum sună.
Am scris-o într-o noapte şi n-am reuşit să o modific pentru a suna mai bine.