Noapte

Disper.
Văd măreaţa lună acolo sus pe cer,
totu-i învăluit într-o aură de mister,
timpu-i efemer.

Privesc.
La stelele ce pe cer sclipesc,
dar la durere ele se opresc
şi oamenii trăiesc.

Negru.
Culoarea ce o îmbracă noaptea, ceru
ce ne aminţeste că oamenii simt doru,
iar copilul atinge noru.


Ştiu că nu are rimă sau măsură, dar mie îmi place foarte mult cum sună.
Am scris-o într-o noapte şi n-am reuşit să o modific pentru a suna mai bine.