Întrebări ce mă bântuie „ De ce …?”

Stau şi privesc ploaia şi mă întreb „ De ce suntem blestemaţi să iubim?”. Iubirea trebuie să fie o pedeapsă, la fel ca viaţa? Acum că asemăn iubirea cu viaţa îmi trece prin cap o altă întrebare „ De ce trebuie să trăim?”. Ce sens are viaţa, eu nu îl văd. Spunem că trăim, că iubim, că suntem fericiţi, dar totuşi murim. Dacă totul e atât de perfect „ de ce tot suferim?”, iar dacă totul e atât de perfect „ De ce eu îmi pun aceste întrebări?”.

O melodie care mă reprezintă în aceste momente: De ce? 

Bate vântul...

Vântul aduce prieteni și îi duce de lângă tine. La fel este și cu iubirea, la fel s-a întâmplat și cu noi... Un vânt puternic te-a adus în lumea mea, în viața mea, în inima mea. Același vânt a hotărât că e momentul să pleci din a mea viață. Iar vântul nu va bate de două ori într-un loc, cum nici sentimentele nu sunt de două ori la fel de puternice. Acum nu mai are rost să ajungi la mine, pentru că nu se poate ajunge la sufletul meu. Vântul a adus pe altcineva, iar tu nu mai ai loc în inima mea.
Bate vântul, iar frunzele arămii se prăbușesc pe pământul înghețat în timp ce inima mea își încetinește bătăile. Te văd, te strâng în brațe, îți spun că mi-a fost dor de tine și îți prezint noul meu prieten. Tu îmi spui că încă mă iubești, iar eu ați spun " Vântul a bătut o dată pentru noi, dar a doua oară a bătut doar pentru mine, iar tu ai dispărut. Vântul nu bate de două ori în același loc, în același mod."