marți, 9 octombrie 2012

Umbră colorată 

Scumpul meu, tu-mi spui că-s o umbră, 
dar oare ştii când apar?
La cererea nestingherită a Soarelui,
corpul ceresc suprem,
nu sunt decât un loial supus,
dar, la cererea ta,
nu sunt decât umbra ascunsă-n umbra altora.
Mă judeci crezând că mă cunoşti.
Greşeşti !
Priveşte-mă aşa cum sunt,
plină de calităţi şi defecte,
un suflet clandestin în trenul destinului.
Dar tu mă auzi crezând că ţip,
defapt tu eşti singurul ce urlă,
realizând că am încercat să te salvez de întuneric.
Păcat, te-am iubit.
Din mine a rămas doar conturul,
conturul unei umbre ce a prins culoare.


Nu mă aştept să fie bună de ceva, am scris-o în timp ce făceam baie, nu degeaba baia e sanctuar de inspiraţie .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu